Numeroase riscuri cu care ne confruntăm aproape zilnic ne fac să intuim faptul că a 6-a extincție (4) este iminentă (poluarea și folosirea excesivă a chimizării, schimbările climatice, dăunătorii, pandemiile, acțiunile antropice, lipsa de conștientizare a factorilor de decizie, etc) și ne obligă pe noi, apicultorii, să ne implicăm social, să ne apărăm interesele și să găsim cele mai bune soluții pentru a putea menține biodiversitatea, un mediu prietenos în jur și o stupină în condiții de producție.
La al 46-lea congres Apimodia de l a Montreal ( 2019), s-au conturat mai multe idei importante: pe primul plan s-a pus calitatea produselor apicole; pentru biodiversitate este mai important să avem mii de apicultori amatori cu câțiva stupi decât sute de apicultori profesioniști cu mii de stupi; pentru micul apicultor amator cea mai bună tehnologie este apicultura Darwiniana sau naturală sau convențională; perspectivele apiculturii urbane sunt de viitor și, nu în ultimul rând, pe primul plan s-a menționat sănătatea coloniei de albine și pericolul bolilor emergente.(1)
Nu putem acționa la întâmplare, după interese mercantile, sau „după ureche” atunci când vrem să obținem material biologic de calitate. Când nu avem în jur o floră diversificată, cu ofertă suficientă de polen și nectar, nu avem ce face cu o “super albină”. Nu putem obține producții mulțumitoare de miere daca nu avem în natură aport de nectar sau dacă suntem aglomerați pe un spațiu restrâns. Nu putem rezista la presiunea unei piețe necontrolabile și a unor informații si recomandări fanteziste și mercantile dacă nu avem produse de calitate. În apicultură, ca în toate domeniile, avem nevoie de multă informație; dar fără un filtru eficient, fără a discerne între adevăr și fals, riscăm să facem muncă în zadar.
Sănătatea coloniilor de albine
Succesul în asigurarea sănătății stupinei depinde de anotimp, de puterea coloniei de albine, de presiunea infecțioasă, de cunoașterea aprofundată a biologiei și a comportamentului agentului etiologic și a modului de acțiune și de aplicare al mijloacelor de combatere.
Eforturile sunt mari și nu întotdeauna rezultatele obținute ne mulțumesc. Ne lipsește organizarea iar calitatea informațiilor de care dispunem-în special în mediul online- lasă de dorit. Nu putem acționa la întâmplare – în special pentru asigurarea sănătății coloniilor de albine – pe baza unor păreri preconcepute, fără suport științific. Nu putem folosii produse neînregistrate la ICPBMV (Institutul pentru Controlul Produselor Biologice și Medicamentelor de Uz Veterinar) sau medicamente de multe ori intrate în țară fraudulos. În această situație, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să verificăm calitatea informației, să învățăm din experiența înaintașilor și să cunoaștem foarte bine biologia și instinctele ancestrale ale albinei, determinate de codul genetic al acesteia, altfel muncim în zadar. Dacă cunoaștem bine colonia de albine, dacă admitem că încă nu este domesticită și îi respectăm instinctele, putem da la o parte, drept gunoi, toate recomandările oferite în special pe canalele social media de falși mentori, de dascăli fără scoală dar cu diplome fără valoare,sau de așa ziși „pricepuți”, dar nepricepuți.
Să nu uităm ca “leacul” (scabatox, batic, acizi organici nepurificați si nedozați corespunzător, etc), ignoranța (am văzut la tîrgul de la Câmpina un negustor care vindea capcane pentru gândacul mic de stup Aethina tumida (3) drept evaporatoare de acid formic ..!??), sau administrare agresivă (Furreto, sublimare, etc) pot face mai mult rău coloniei de albine decât agentul infecțios pe care îl combatem.
Nu numai de acum, dar și din vechime au fost minuni care nu s-au confirmat și s-a pus problema prelucrării pe baze științifice a datelor, a elaborării unor ipoteze pertinente, a folosirii corecte a informației și a discerne între axiome și sofisme. Așa au apărut postulatele lui Koch. Pe baza postulatelor lui Koch (1843-1910), au fost elaborate metode și tehnici fundamentale pentru identificarea cauzelor unor maladii infecțioase în special și care au fundamentat teoretic și faptic, cu argumente indubitabile, orice cercetare științifică, principii care se cunosc foarte bine în mediile academice și în institutele de cercetare, dar nu și de „mentorii” care postează filmulețe pe youtube.(2)
Intoxicațiile, efectele secundare, acțiunile adverse și incompatibilitățile farmacodinamice ale medicamentelor au obligat autoritățile de a reglementa și de a controla circulația medicamentelor, atât în mediul uman cât și veterinar. În apicultură folosim de regulă produse industriale tipizate sau specialități farmaceutice, cu o formulă precisă, cu o acțiune bine stabilită, comercializate pe baza autorizării de către Institutul pentru Controlul Produselor Biologice și Medicamentelor de Uz Veterinar (ICPBMV).
Pe scara evoluției, diferența între homo sapiens și apis mellifera este așa de mare încât în tratamentul albinelor nu putem folosi decât medicamente alopate, medicamente care combat fie agentul patogen, fie neutralizează tulburările din organismul albinei produse de acest agent. Nu putem folosi nici tehnicile homeopate, nici tehnici de fizioterapie, nici placebo și nici alte tehnici imaginate de-alungul timpului de mintea omenească (ceaiuri, descântece, etc.) deoarece sunt fără efect. În lipsa medicamentelor alopate, pe baza unuia din principiile lui Hipocrat, este mai bine să prevenim, să lăsăm și să sprijinim colonia să lupte cu bolile și dăunătorii ajutată de propriile mijloace de autoapărare.
Provocările perioadei actuale ne obligă să ținem cont de realități în prevenirea și combaterea unor boli sau dăunători și să aplicăm principiile luptei și protecției integrate {Integrated Pest Control Management} elaborate de OMS ( Organizația Mondială a Sănătății ) încă din anii 1967-1968 (5)
Dacă ne referim la varrooză, pentru a putea elabora concluzii logice și a aplica mijloace eficiente de combatere, trebuie să luăm în calcul mai multe variante. Trebuie să ținem cont de biologia parazitului în funcție de anotimpul în care ne aflăm (fenologie) și de modul cum acționează medicamentul. Iarna nu putem folosi substanțe de contact (piretroizi) când Varroa se află ascuns între plăcile chitinoase ale abdomenului albinelor, care îl apără, deoarece au eficiență redusă iar în timpul culesului putem polua produsele apicole. Tehnicile de aplicare (administrare) trebuie să fie ușoare și să nu creeze efecte adverse populației de albine și nici disfuncții pentru operator. Fumigarea, evaporarea necontrolată, sublimarea, sunt tehnici agresive atât pentru om cât și pentru colonia de albine și presupun temperaturi constante și dispozitive specializate. De asemenea, într-un anumit areal, pentru a evita recontaminarea, toate stupinele trebuie să fie tratate în același timp.
Nu trebuie să apreciem un medicament numai după numărul de paraziți care cad ci și după numărul de paraziți care rămân pe albine și puiet.
În aceste condiții trebuie să verificăm gradul de infestare în stupină și să tratam cu produse înregistrate la ICPBMV sau la nivelul Uniunii Europene și recomandate de producător pentru fiecare perioadă a anului. Dintre produsele autorizate menționez cu cele mai bune rezultate medicamentele „BIO”. Trebuie să renunțăm la chimioterapie deoarece reziduurile rămân în stup iar produse apicole le consumam și noi, apicultorii (oamenii).
Tehnologii apicole performante
Crearea unei noi rase de albine sau a unui hibrid superproductiv, care să nu țină cont de realitățile social-economice și climatice, de șanse și de hazard, de modul de coexistență, de interesele dintre agricultura tradițională, ecologică și de interesele celei industriale, este o utopie.
În România,după propriile constatări, mai mult de 2/3 sunt stupine mici și mijlocii, care de regulă nu fac stupărit pastoral. Micile stupine staționare, cu albine din ecotipul local, adaptate la condițiile de climă și floră din habitatul respectiv, asigură biodiversitatea zonei prin polenizarea plantelor entomofile. Marile ferme apicole, care fac stupărit pastoral pe distanțe mari, preocupate economic pentru o producție cât mai mare de miere, nu sunt interesate să mențină în producție ecotipul local. Micile stupine , crescătoare a ecotipului local, pentru producerea de regine trebuie să-si selecționeze și să-și înmulțească coloniile care răspund cel mai bine cerințelor locale (selecție în interiorul populației). (6)
Pentru a gestiona numeroasele riscuri cu care ne confruntam trebuie sa avem o altă abordare a tehnologiilor apicole și să nu amestecam tehnologiile intensive, profesioniste, care au la bază profitul și pun în pericol menținerea și supraviețuirea albinei locale cu tehnologia apicolă naturală, Darwiniană a apicultorilor amatori, care asigură biodiversitatea.
Producția de regine în propria stupină este vitală pentru micul apicultor, pentru a evita roirea necontrolată și a face o înmulțire dirijată. Un avantaj de necontestat este posibilitatea apicultorului de a transforma în mai puțin de un sezon (câteva luni) – prin schimbarea mătcii- o colonie necorespunzătoare într-o colonie puternică și productivă.
Pentru a scădea presiunea infecțioasă, roiul să-l luăm din colonia mama fără rame, așa cum pleacă în mod natural și să-l introducem în stup pe rame noi. Albina meliferă nu este domesticită, este numai adaptată. Evoluția și dezvoltarea acesteia într-un anumit areal (dispersia trântorilor, împerecherea în natură și roirea necontrolată) nu este decât parțial sub controlul omului.
Lăsând în urmă ramele din care a eclozat puiet, cu puiet și ramele cu miere și păstură scădem presiunea infecțioasă asupra roiului, lăsând în vechiul stup acarienii din celulele cu puiet, sporii de locă, de nosema sau alți dăunători sau agenți infecțioși.
Apicultura Darwiniană, naturală care se integrează respectând albinele și folosindu-le în scopuri practice, mi se pare o modalitate bună de a fi păstrători responsabili ai acestor mici creaturi, insectele cele mai apropiate de om și cele mai folositoare.
Calitatea produselor apicole
Activitățile și comportamentul albinei lucrătoare se concentrează asupra procurării de rezerve și acumulării lor în faguri. Pentru a avea miere de calitate nu trebuie să extragem miere din cuib. Pentru recoltă trebuie să folosim caturi și gratie Hanneman. Dacă nu vrem să compromitem brendul miere românească nu trebuie să admitem în jurul nostru apicutori care falsifică produsele stupului sau nu respectă condiții minime de igienă.
În programele apicole naționale apicultorii sunt sprijiniți, printre altele, pentru a deconta medicamente pentru tratarea varoozei şi nosemozei, precum şi prin acordarea de sprijin financiar formelor asociative apicole legal constituite pentru consultanță în apicultură și pentru organizarea de cursuri de perfecționare. Acestea sunt măsuri imperios necesare pentru o apicultură performantă. Ca apicultori, trebuie să ne adaptăm la cerințele actuale, să ne documentăm din cât mai multe surse și să promovăm adevărul științific, pentru a nu face muncă în zadar.
Bibliografie
2.https://ro.wikipedia.org/wiki/Postulatele_lui_Koch;
3. https://www.vita-europe.com/beehealth/products/beetleblaster/
4. Ceballos, G., Ehrlich, P. R., & Dirzo, R. (2017). Biological annihilation via the ongoing sixth mass extinction signaled by vertebrate population losses and declines. Proceedings of the national academy of sciences, 114(30), E6089-E6096.
5. C.O. Ehi-Eromosele, O.C. Nwinyiand O.O. Ajani, (2013), Integrated Pest Management http://dx.doi.org/10.5772/54476;
6. Gh. Dobre,2019;REZISTENȚA LA BOLI ȘI LA DĂUNĂTORI. Criteriu important de selecție pentru albina locală Apis mellifera carpatica. Romania Apicola,2019,103,2 pg 8;
Dr. Gh. Dobre
Romapis
Apicultura modernă 
Leave a comment