Criteriu important de selecție pentru albina locală Apis mellifera carpatica

                                                            Motto

                  Apel  catre toti deţinătorii de stupi bolnavi (infectaţi ori murdari)

“Curăţaţi sau distrugeţi pentru todeauna acesti stupi întrucât sunt o sursă de pericol pentru albinele sănătoase şi pot contamina toti stupii aflati în apropiere.”

                                                                 Jurnalul Apicol Britanic 31 iulie 1919

            Tendințe contradictorii în apicultura actuală.  Datorită schimbărilor climatice, social-politice și economice globale, cauzate de factorul antropogen, apicultura, se confruntă cu probleme care încă nu și-au găsit cele mai bune căi de rezolvare. Crearea unei noi rase de albine  sau a unui hibrid superproductiv, care să nu țină cont de realitățile social-economice și climatice, de șanse și de hazard, de modul de coexistență, de interesele dintre agricultura tradițională, ecologică și de interesele celei industriale, este o utopie. Realizările geneticii moderne, tehnicile moleculare și chiar inseminarea artificială a mătcilor nu sunt la îndemîna micului apicultor. Biodiversitatea și polenizarea plantelor entomofile se realizează de micile stupine dispersate la nivelul localităților sau în jurul acestora. Aceste stupine, mai puțin rentabile, trebuiesc sprijinite și protejate. Performanța nu se poate realiza decît de marile stupine, care produc diversificat (propolis, polen, păstură, venin,ceara) iar pentru a asigura o producție  satisfăcătoare de miere trebuie sa practice transhumanța. Puterea de adaptare la mediu a abinei melifere poate favoriza și folosirea reginelor VSH sau hibride – în marile stupine – interesate economic și care practică transhumanța. Rasele noi sau hibridarea duce la poluarea genetică a efectivului din zonă și presupune, datorităm stresului adaptativ  și disjuncției caracterelor în F1 dependența apicultorilor de achiziția în continuare a reginelor selecționate sau  hibride . Știința face progrese prin cercetari fundamantale. Metodele moderne de genetică cantitativă, analize prin tehnici moleculare, împerecheri dirijate sau în afara orarului de zbor sau a anotimpului optim, ne ajută foarte mult în înțelegerea acestor fenomene biologice, dar acestea, pe moment nu rezolvă problemele actuale ale apiculturii. (2)

            Preocupări la nivel european. Bolile emergenteși înlocuirea populatiilor existente cu hibrizi și rase insuficient adaptate la mediul în care sunt aduse (poluare genetică), au pus în pericol apicultura durabilă aclimatizată la nivel zonal. Programele Naționale Apicole derulate la nivelul UE au ca obiectiv principal refacerea șeptelului apicol, asigurarea sănătății acestuia  și îmbunătățirea condițiilor de producere și comercializare a produselor apicole în Uniunea Europeană. Proiectul SMARTBEES finanțat de UE (2014-2018) a avut ca obiectiv conservarea și ameliorarea populațiilor locale prin îmbunătățirea performanțelor si creșterea vitalității acestora, în special pentru a contracara distrugerea subspeciilor locale (rase geografice) prin tendința de creștere a importurilor și a utilizării reginelor selecționate, sau a celor hibride, de origine străine de areal. (3,4)

            Situația apiculturii la nivelul țării noastre. În România,dupa proprile constatări, mai mult de 2/3 sunt stupine mici și mijlocii, care de regulă nu fac stupărit pastoral. Micile stupine staționare, cu albine din ecotipul local, adaptate la condițiile de climă și floră din habitatul respectiv, asigură biodiversitatea zonei prin polenizarea plantelor entomofile. Marile ferme apicole, care fac stupărit pastoral pe distanțe mari, interesate economic pentru o producție cât mai mare de miere, nu sunt interesate să mențină în producție ecotipul local. Pentru micile stupine , crescătoare a ecotipului local, pentru producerea de regine trebuie să-si selecționeze și să-și înmulțească coloniile care răspund cel mai bine cerințelor locale (selecție în interiorul populației). Blîndețea, însusirile productive și comportamentul igienic sunt trăsături genetice calitative complexe, bazate pe instinct de care trebuie să ținem seama.

            Particularitățile biologice ale coloniei de albine le deosebesc profund de celelalte  specii de animale (mamifere si păsări) crescute de om.  Particularitațile biologice ale coloniei de albine – stabilizate de-a lungul a milioane de ani- le permit acestora să-și folosească simultan și eficient atât funcțiile materne cât si cele paterne, fără să fie nevoie de consangvinizare sau hibridare. Poliandria-împerecherea cu mai mulți trântori, constituie o particularitate biologică de adaptare la mediu și favorizează vitalitatea coloniei. Matca diploidă este și heterogametică. Recombinarea genetică care are loc în procesul de ovogeneză asigură faptul că urmașii, deși sunt frați și surori, nu sunt identici. Partenogeneza, fenomenul prin care ovulul (gametul femel) se poate dezvolta în absența fecundării (contopirii cu gametul mascul) rezultînd în final un organism de sex masculin viabil si normal este o altă particularitate. Trânrorii, rezultați din ovule de matcă nefecundate sunt o cloană a mătcii din care provin. Pe de altă parte, deoarece în procesul de ovogeneză are loc recombinarea genetică, trîntorii produși de aceiaș matcă diferă între ei. Polialelia-existența în populație a mai multe gene alele răspunzătoare de sex- când sunt gene pereche și diferite rezultă o femelă, cand sunt identice rezultă un mascul neviabil iar cand sunt unic reprezentate rezultă un mascul viabil, este deasemeni specifică genului apis.

            Transmiterea caracterelorde la părinți la urmasi se face pe baza a două principii fundamentale care se interpătrund: ereditatea și variabilitatea. Ereditatea definește specia și tinde să-i stabilizeze în descendență caracterele, în timp ce variabilitatea asigură o paletă largă a acestor caractere. Acestea se materializează prin apariția la urmași a unor asemănări proprii înrudirii  (caractere de specie) dar și a unor deosebirii care fac din fiecare individ o entitate distinctă.

            Fenomenul de alternanță-sexuat (regina) și asexuat (trântorul), poliandria, partenogeneza și polialelia alături de recombinarea genetică în procesul de ovogeneză, sunt fenomene biologice pe care se bazează ereditatea și variabilitatea la albina meliferă. Pe lângă informația genetică, factorii ambientali și necesitățile coloniei de albine sunt deasemeni elemente hotărâtoare în creșterea și exploatatrea coloniilor de albine.

            Activitățile și comportamentul albinei lucrătoare se concentrează asupra procurării de rezerve și acumulării lor în faguri. Producția de regine în propria stupina este vitală pentru micul apicultor pentru a evita roirea necontrolată și a face o înmulțire dirijată. Un avantaj de necontestat este posibilitatea apicultorului de a transforma în mai putin de un sezon (câteva luni) – prin schimbarea mătcii- o colonie necorespunzătoare intr-o colonie puternică și productivă.

            Scopul selecției. Selecția este o activitate de observare, de culegere de informații și de analiză a acestora de-a lungul a mai mulți ani, păstrând pentru înmulțire cele mai valoroase colonii și asigurând măsuri adecvate de prevenire și combatere a bolilor.

             Nu se poate face o apicultură performantă fără ameliorare și selecție. Selecția naturală presupune supraviețuirea indivizilor cei mai dotați, cu cele mai apte însușri în lupta pentru existență și care se adaptează cel mai bine la mediu. Selecția artificială este făcută de apicultor, care alege în funcție de scopul propus, după mai multe criterii, coloniile sușă. Ameliorarea este o acțiune continuă de îmbunătățire a însusirilor productive și de comportament ale coloniei de albine. Munca de ameliorare pe linie maternă (după calitatea reginei) duce treptat la îmbunătățirea calitativă a materialului biologic din stupină. Instrumentul principal în ameliorare este schimbarea mătcii, cu una provenită dintro colonie sușă care întrunește calitățile dorite. (1)

            Selecția este metoda de ameliorare în care folosim la înmulțire numai coloniile care întrunesc cele mai bune calități biologice. Prin selecție fixăm calitățile dorite de noi si împiedicăm, prin eliminarea coloniilor necorespunzătoare, degradarea coloniilor existente. Selecția, pe o rasă geografică, locală, adaptată la mediu, este bine să se facă pe o populatie bine definită și care nu a fost perturbată de influiențe străine. In ultimul timp a apărut și riscul sărăcirii variabilității genetice prin împingerea la extrem a selecției pe anumite caractere, deaceea introducerea raselor străine și a hibrizilor nu este rentabilă și s-a dovedit contraproductivă.

            Rezistența la boli.În ultimul timp albinele se confruntă cu multe probleme, în principal modificarea habitatului, înmulțirea unor agenți patogeni, apariția unor dăunători emergenți, disfuncționalități de mediu, pierderea diversității genetice, etc. Pentru a o apăra și a păstra diversitatea genetică, albina locală trebuie protejată și conservată. Variabilittea caracterelor coloniilor de albine l-a determinat pe om să intervină prin selecție pentru a consolida caracterele folositoare.(2)   Selecția, are ca scop ameliorarea genomului albinei în vederea spoririri productivității acesteia și a măriri rezistenței la boli. Conservarea ecotipului local și selecția pe rezistența la boli trebuie să meargă mână în mână. Complexul de apărare la albine se manifestă atât la nivel individal caât și la nivelul coloniei ca sistem de apărare colectiv.  În fața unei agresiuni coloniile de albine dintr-o stupină reacționează diferit. De la dispariția unor colonii de abine, la manifstări de boală clinice, sub clinice, la forme de boală trenante, endemice, pînă la lipsa totală a bolii în unele colonii. Reacția coloniilor de albine este diferită și atunci cînd se aplică măsurile de combatere. Cunoaștem aspecte de rezistență la boli și trebuie să folosim în selecție acest caracter.  Colonia reacționeză în fața unei agresiuni ca o comunitate socială prin compartimentul de apărare, prin comportamentul igienic, prin comportamentul de autocurățare, de periere (grooming), prin comportamentul de deparazitare sau prin părăsirea cuibului puternic infectat sau parazitat.  Mecanismele comportamentale sunt derulate prin instict și fac parte din zestrea genetică a speciei.

            Comportamentul igenic (hygenic behaviour). În caz de îmbolnăviri (locă, micoze, etc.) albinele sesizează îmbolnăvira înainte ca omul să-și poată da seama și îndepărtează albinele infectate și puietul bolnav. Acțiunea de eliminare a larvelor și a albinelor moarte sau bolnave menține igiena în colonia de albine și în funcție de presiunea infecțioasă, menține colonia de albine în viață, o menține în  stare de infecție latentă ( de sănătate aparentă) sau de boală,  până la exitus.

             Comportamentul de deparazitare. Coloniile cu acest tip de comportament (VSH-în cazul varroozei-) au capacitatea de a detecta femelele de varroa care se reproduc in celulele căpacite; descăpăcesc și elimină larva împreună cu parazitul. Autodeparazitarea, îndepărtarea și rănirea (mutilarea) paraziților poate fi declanșată  și printr-o acțiune colectivă de periere (grooming dance).  Coloniile cu acest comportament, examinate sau tratate în scop de diagnostic sau curativ, au un procent de parazitare mult mai mic față de restul coloniilor din stupină. Trebuie sa selectionam aceste colonii. Aceste observații ne îndrepățesc să luăm ca obiectiv al selecției rezistența la boli.

            Nu putem avea însă rezultatele scontate când facem ameliorarea prin selecție a albinelor locale, rezistente la boli, dacă nu scădem și presiunea infecțioasă. Nu putem apăra  coloniile de albine dacă nu respectem programele de prevenire și de combatere a bolilor și dăunătorilor, dacă nu evităm poluarea genetică, dacă nu exploatăm coloniile de albine prin bune practici ( nu prin procedee de malpraxis)  și dacă nu avem asigurate în zonă condiții optime de climă și floră. Pentru a-și menține stupina la capacitate optimă de producție, apicultorul trebuie să-și înlocuiască periodic reginele care nu mai fac performanță. Apicultorul care are ca obiectiv în stupină  producerea de material biologic, care alege cea mai bună colonie pentru a produce regine, face deja selecție și ameliorare. (1)

            Concluzii

            În contextul schimbărilor climatice globale, omul trebuie să fie prieten cu albina, având ca principal obiectiv nu numai exploatarea pentru producția de miere, ci și polenizarea plantelor entomofile din zonă, cea mai importantă activitate a acestei specii în mediul în care  trăiește. Este în interesul nostru să folosim potențialul biologic al coloniilor de albine locale, active în perioadele de cules intens și rezistente la boli și la factorii nefavorabili de mediu. Avem nevoie însă și de sprijinul autorităților competente. Fără sprijinul acestora și fără sprijinul formelor asociative, Programele Apicole  (europene și nationale) pentru susținerea biodiversitații și refacerea coloniilor de albine, sunt greu de realizat de micii apicultori cu stupine staționare.

            Albina meliferă nu este domesticită. Evoluția și dezvoltarea acesteia într-un anumit areal (dispersia trântorilor, împerecherea în natură și roirea necontrolată) nu este decât parțial sub controlul omului. Particularitățile biologice permit însă coloniei de albine să-si folosească simultan atât funcțiile materne cât și cele paterne fără a fi nevoie de hibridare sau consangvinizare,  Din acest motiv, pentru a supraviețui, stupinile mici, staționare, trebuie să-și protejeze, să-și selecționeze și să-și conserve rasa locală prin producerea în stupină a propriilor regine. Introducerea raselor străine și a hibrizilor nu este o soluție și s-a dovedit contraproductivă. 

Dicționar

Colonii sușă = colonii selecționate în funcție de productivitate și rezistență la boli de la care sunt prelevate ouă sau larve tinere destinatr creșterii de regine.

VSH (Varroa Sensitive Hygienic) =  comportament prin care albinele pot descoperi paraziții Varroa spp. care se înmulțesc în celulele de puiet.

Bibliografie

1. FERT Gilles. Creșterea reginelor. Editura Lumea Apicola, Bucuresti 2011
2. *** http://www.apimondia2017.org/ABSTRACT%20BOOK_11102017.PDF
3. ***http://www.madr.ro/programul-national-apicol.html
4. *** http://www.smartbees-fp7.eu/

Romania Apicola,2019,103,2 pg 8

Gh DOBRE